Primăvara, ciobanii pleacă la stână. Tot satul are oile la munte. Meșteșugul lemnului e pecetea Maramureșului. Scândura ar putea fi șlefuită deja cu mașinile, dar prin părțile acestea așa s-au făcut lucrurile întotdeauna. Privind acest film documentar despre viața în satul romanesc de acum 50 de ani ne cutremură un sentiment de „nu îmi vine să cred, parcă este cu totul altă lume.” Și sunt doar 50 de ani de atunci…
Însă încă de atunci se vedeau semințele părăsirii satului, după cum spune la un moment dat chiar naratorul: „mulți dintre ei vor să plece la oraș, pentru că acolo viața e mai ușoară…” Deznodământul îl cunoaștem cu toții: urmașii lui Radu stau la oraș, în chirie, cu puține speranțe că își vor cumpăra vreodată propria casă din bruma de bani pe care îi câștigă lunar la loc de muncă trist. Adio casa ta de la țară, adio relații sociale strânse cu toată comunitatea! La bloc, majoritatea “vecinilor” nici nu se cunosc între ei…
Viața unui tânăr român din anii ’60 pare un basm frumos, țesut dintr-un material fin în care ne îmbrăcam, cândva, copilăria
