Amazonia - Oceanul verde

cel mai mare râu al Terrei prin cele trei coordonate de bază: lungime, suprafaţa bazinului şi debit de apă scurs. Străbate de la vest la est aproape întregul continent sud-american, în porţiunea lui cea mai lată, aproximativ de-a lungul paralelei de 4° lat. sudică. Izvorăşte, prin afluentul său Ucayali şi, respectiv, Apurimac, din Anzii Peruvieni, Cordillera de Chila, masivul Nevada Mismi (5 597 m alt.) dintr-un lac situat la 5 250 m alt. numit Intyre - după numele unuia dintre membrii expediţiei americane care a explora regiunea în 1971, la 175 km de Oceanul Pacific, la 190 km nord-vest de lacul Titicaca şi la 110 km nord de oraşul peruan Arequipa. Aşadar, izvoarele Amazonului pe Ucayali şi respectiv, pe afluentul acestuia Apurimac au fost stabilite în 1971 de către expediţia condusă de Loren McIntyre, 1a o distanţă în timp de 471 ani de când spaniolul Vicente Yanez Pinzon descoperă, în 1500, gura fluviului ale cărui ape transformau porţiunea alăturată Oceanului Atlantic într-o Mar Dolce  (Marea Dulce). Amazonul propriu-zis începe de la confluenţa celor doi mari afluenţi Ucazyali şi Maraunon, care se unesc la Nauta, ceva mai în amunte de localitatea Iquitos; până la unirea cu apele celui mai mare afluent de pe stânga - Rio Negro, care se produce 1a Manaus, Amazonul se numeşte Solimoes. În limitele bazinului intră versanţii estici ai Anzilor, o parte din Podişul Guianei, partea nordică şi centrală Podişului Braziliei şi Amazonia, cea mai mare câmpie din lume. Cea mai mare parte a cursului se desfăşoară între Ecuator şi 5⁰ lat. sudică, cu consecinţe foarte importante în clima regiunii şi pentru regimul de scurgere fluviului.

Cursul superior, reprezentat prin Ucayali şi Maranon, se înscrie în regiunea muntoasă, andină, cu văi înguste, îndeosebi a Maranonului, care curg paralel cu ţărmul Pacificului pe o vale de natură tectonică, cu pante mari, ceea ce conferă râurilor viteze de scurgere mari în comparaţie cu cele din Câmpi­a Amazoniei. Amazonia, care are o lungime, de la vest la est, de 4 380 km, o pantă extrem de mică - 0,003 % (la vest 160 m. alt. şi la est 0 m), corespunde unei zone de subsidenţă în care s-a acumulat un volum enorm sedimente (circa 4 000 m grosime). Râurile afluente, la ieşirea din podişurile vecine, constituite din roci dure, formează numeroase cascade şi repeziş­uri care le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Cu toate că forma bazinului se poate asemăna cu o frunză în care nervura principală (Amazonul) colectează numeroşi afluenţi pe ambele părţi, se poate remarca o disim­etrie evidentă - în sensul că pe partea dreaptă (din sud) vin mai mulţi afluenţi şi destul de mari (de la vest la est Jur, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu şi, discutabil, Tocantins), în comparaţie cu partea stângă (Napo, Ica-P­utimayo, Jupura, Rio Negro). Se estimează că Amazonul colectează circa 1000 afluenţi mai importanţi, dintre care 20 au peste 1500 km lungime fiecar. Între Manaus şi Anzi, Amazonia are forma unei pâlnii largi de 2 OOO km, limitată la sud de Madeira şi la nord de Rio Negro. Panta foarte scăzută în această parte favorizează divagarea apelor, formând un păienjeniş de meandre, braţe moarte, grinduri instabile. Lăţimea apelor Amazonului pro­priu-zis are 2 km la Iquitos şi 5 km către Manaus, iar adâncimea apei între 20 şi 50 m. În avale de Manaus, datorită apropierii podişurilor Guianei şi Braziliei, lăţimea Cîmpiei Amazonia se restrânge în unele locuri la 200-300 km, determinând şi un proces de eroziune pe verticală mai mare, fapt ce conduce la o adâncime maximă a apei în albie, la Obidos, de circa 80 m.

În sectorul inferior, către Oceanul Atlantic, la circa 400 kilometri după confluenţa cu Xingu, râul se împarte în mai multe braţe (furos), separând insule care se constituie într-o deltă de un tip aparte (cea mai mare din lume, de circa 100 000 hm²). Această deltă este limitată la nord-vest de braţ­ul principal, Amazonul propriu-zis, iar la sud-est de braţul Para în care se varsă apele râului Tocantins. Dintre insulele cele mai importante incluse aşa-zisa deltă menţionăm: Grande de Gurupa, Caviana, Janaucu, Mexi­ana şi Marajo, cea mai mare (40 154 km²). Apele braţului Para cu cele ale lui Tocantins formează estuarul numit Bahia de Marajo, pe malul căruia se găseşte portul Belem, fondat în 1616, cel mai important pentru navigaţia de pe Amazon. Lăţimea albiei, în cursul inferior, variază între 15 şi 20 km, iar înainte de delta între 80 şi 150 km, adâncimea apelor scade la 20-25 m, dar suficientă pentru navigaţia vaselor de tonaj maritim.

Situat în zona ecuatorială, cu afluenţi în ambele emisfere, regimul de scurgere este uniform tot timpul anului. În timpul verii boreale aduc ape bogate râurile de pe partea stângă, iar în vara australă cele de pe dreapta. Totuşi, datorită numărului mare de afluenţi din emisfera australă, în august - septembrie, când râurile de aici au apă mai puţină, se înregistrează ape scăzute pe Amazon. Sunt şi situaţii, cu totul excepţionale, când apele mari din cele două emisfere se suprapun producând inundaţii catastrofale.

Informaţiile provenind din surse autorizate despre cantitatea de apă e care o transportă Amazonul sunt, totuşi, destul de diferite. Cu circa 30­9 ani în urmă, debitul mediu al râului era estimat la 70 000 m³/s: Ulterior, prin efectuarea altor măsurători, cifra s-a ridicat la 120 000 m³/s, iar după calculele Serviciului geologic al Statelor Unite, aceasta ar ajunge la valoarea colosală de 190 000 m³/s după confluenţa cu râul Xingu, corespunzând unui debit specific de 30,9 1/s. km². În lucrarea World water balance and water resources of the Earth, 1978, debitul mediu împreună cu Tocantins este estimat la 220 000 m³/s. Debitul maxim ar fi de aproximativ 300 000 m³/s, iar cel minim de 70 000 - 80 000 m³/s. Potrivit valorii debitului mediu, Amazonul ar deţine 17-19 % din scurgerea medie a râurilor Terrei.

Corespunzător acestei cantităţi de apă este şi cea de aluviuni, care apreciază la un miliard de tone pe an. Această cantitate enormă de aluviuni este împrăştiată în Oceanul Atlantic sub forma unui uriaş evantai, în faţa gurilor Amazonului, până la circa 300 km în larg. În interiorul bazinului sunt afluenţi care aduc ape încărcate cu aluviuni galbene, numiţi şi brancos şi râuri cu ape negre drenate din mlaştini, numite rios negros. Cel mai tipic este afluentul cel mai mare de pe stânga, numit Rio Negro. După confluenţa acestuia cu Amazonul la Manaus, apele negre curg alături de cele gălbui-roşcate fără să se amestece pe multe zeci de kilometri. În timpul apelor mari, nivelurile fluviului şi ale afluenţilor cresc cu 15 - 20 m, rupând maluri, smulgând arborii şi locuinţele indienilor purtându-le încet spre ocean. Datorită pantei mici şi a revărsării laterale, deplasarea apelor se face extrem de încet, încât de la Tabatinga la Obidos cei 1 400 km sunt parcurşi în două luni, această imensă masă de apă fiind, pe drept cuvânt, numit o adevărată "mare în mers".

Un fenomen cu totul deosebit care se produce pe Amazon, numit de localnici pororoca este efectul fluxului marin care pătrunde în sus pe fluvii provocând valuri puternice ce ajung uneori până la Santarem, la 1 000 km în interior. În estuarul larg de peste 200 km şi lung de 350 km pororoca are efecte distrugătoare asupra ţărmului, îngreuiază navigaţia spre ocean şi chiar descărcarea apelor. Pororoca, alături de inundaţii, sunt două fenomene care schimbă continuu configuraţia malurilor şi a tuturor gurilor de vărsare ale afluenţilor până la Manaus.

Potenţialul hidroenergetic al Amazonului, cu toţi afluenţii, apreciat 1a 280 mil. KW, este foarte puţin folosit până în prezent.

Navigaţia pe Amazon şi afluenţii săi însumează circa 50 000 km, pe fluviu aceasta practicându-se cu vase de tonaj maritim până la Manaus şi cu vase mai mici, pe 4 200 km, până la cascada Pongu de Manscriche, situată pe Maranon, la ieşirea acestuia din Anzi.

Clima bazinului Amazon, caldă şi umedă în cea mai mare parte şi mai uscată în Anzi, cu temperaturi între 23 şi 28°C, în medie (variaţii mici în timpul anului şi ceva mai mari de la zi la noapte), precipitaţii bogat (1 500-3 000 mm/an), cu remarcarea unui sezon ploios şi unul mai uscat (caar se accentuează către nord şi sud în regiunea podişurilor), crează condiţiile cele mai favorabile dezvoltării unei vegetaţii luxuriante, de tip ecuatorial care se suprapune Câmpiei Amazoniei, formând un adevărat "ocean verde” - cel mai mare din lume - cu un rol foarte important în reglarea condiţiilor de circulaţie ale maselor de aer şi, respectiv, a umezelii pentru continentul sud-american şi chiar pentru Terra. Singurele perturbări în desfăşurarea regulată a circulaţiei aerului şi temperaturii sunt valurile de aer rece (friagens), care pătrund din sud, producând scăderi bruşte de temperatură.

Amazonia reprezintă în prezent - din punct de vedere al exploatării resurselor sale - un obiectiv prioritar pentru Brazilia, Bolivia, Peru şi Columbia. Astfel, în 1966, s-a înfiinţat Comisia Superioară pentru Dezvol­tarea Amazoniei (SUDAM), care a elaborat, în 1970, Programul pentru inte­grare naţională (PIN), ce are ca obiective principale: realizarea şoselei trans­amazoniene (6 300 km), a cărei construcţie a început deja, precum şi colo­nizarea zonei. În 1974 Programul Polamazonia a selectat deja 15 areale cu potenţial ridicat agricol şi minier. Ofensiva asupra Amazoniei continuă, cu consecinţe imprevizibile asupra echilibrului ecologic propriu şi asupra influ­enţei pe care Amazonia viitorului o poate avea asupra unor procese majore climatice şi de mediu la scară planetară. 

l padurile braziliene, cu seminte bogate in substante hranitoare, inalta bolta pana la 60 m.

O extrem de variata lume animala completeaza peisajul biogeografic al padurii ecuatoriale sud- americane, fiecarui etaj forestier corepunzandu-i o anumita fauna. Unele animale detin diferite recorduri, asa cum e cazul cu lenesul (cel mai lent mamifer), anaconda(cel mai lung si greu sarpe:10,25 m) etc.

Bogatia arborilor roditori, a faunei din padure si a pestilor ofera celor ce nu-si pot cuceri o palma de pamant pentru a cultiva porumb sau orez minimul alimentar necesar vietii, insa un minim inca dupa standardul preistoric.

Si cu toate ca de la spaniolul Francisco Orellana, primul european care, in 1540-41, a strabatut continentul sud-american ca de la un ocean la altul, navigand pe Amazon si pe Rio Negro, cunostintele despre Amazonia s-au inmultit enorm, in zilele noastre cercetatorii dezleaga inca tainele ale uriasului cu a sa lume magica, combinatie de intuneric si lumina, plina de vraji, cu cararile semanate de capcane naturale si incadrate de o vegetatie extraordinar de exuberant. In anii din urma, o atentie speciala se acorda studiilor hidrologice ale puternicelor artere hidrografice ce strabat imensa padure. Hidrologii americani si brazilieni au masurat adancimea albiei si viteza de scurgere si debitul apei pe Amazon si pe cativa dintre afluentii lui. Cecetari hidrologice s-au efectuat in 2 statii principale situate in orasele Obidos (la 800 km de varsare) si  Manaus. In 1967 flora si fauna unor zone din Amazonia au fost studiate in cele mai profunde detalii de o expeditie de internationala  la care au luat parte 40 de specialisti din S.U.A , Brazilia, Franta, Marea Britanie, Germania si Norvegia, imbarcati pe vasul al Universitatii din California.                         

REGINA GETA TOMIRIS

Așa cum deja ați putut să constatați, episoade uimitoare din istoria noastră antică sunt ignorate de istoriografia românească, răpindu-ni-se, în acest fel, adevărul despre antichitatea neamului nostru. Unul dintre aceste fragmente necunoscute de istorie vorbește despre Regina getă Tomoris, cea care l-a învins pe Cyrus cel Mare, întemeietorul Imperiului Persan, cea care, potrivit lui Iordanes, a înființat orașul Tomis...

BARBARI LUI TERRY JONES ONLINE SUBTITRAT

Barbarii lui Terry Jones-04-Sfarsitul Lumii (2006) Credeţi că ştiţi totul despre romani? De la ei avem sisteme sofisticate de drumuri, care de luptă şi calendarul modern. Şi, desigur, ei au fost nevoiţi să facă faţă hoardelor barbare care ameninţau mereu pacea, siguranţa şi prosperitatea imperiului lor. Nu-i aşa? “Barbarii lui Terry Jones” prezintă o abordare cu totul nouă a istoriei romane. Nu numai că ne oferă şansa de a-i vedea pe romani dintr-o perspectivă “non-romană”, dar ne dezvăluie şi faptul că majoritatea popoarelor categorisite de romani ca fiind necivilizate, sălbatice şi barbare, erau, de fapt, grupuri organizate de oameni motivaţi şi inteligenţi, care nu urmăreau să răstoarne Roma şi nici să jefuiască Imperiul. Terry Jones străbate geografia Imperiului Roman şi istoria sa de 700 de ani, aducând cu sine umor şi pasiune, dar şi cele mai recente informaţii în domeniu, pentru a ne modifica perspectiva asupra moştenirii lăsate de Imperiul Roman şi asupra creării lumii moderne.

Episod	Titlu
1.	The Primitive Celts-Celtii primitivi
2.	The Savage Goths-Gotii salbatici
3.	The Brainy Barbarians-barbarii inteligenti
4.	The End of the World-sfarsitul lumii pt imperiul roman

INFRUNTAREA ZEILOR EP 1 ZEUS (2009) HD

Episodul 1: Povestea lui Zeus, care conduce olimpienii pentru a-i infrange pe titani, preluand astfel controlul universului.
Un fiu e în rãzboi cu tatãl sãu, pentru controlul Universului. Si apucã mai multã putere, decât, oricare alt Zeu, a avut vreodatã.
Aceasta este povestea lui Zeus, conducãtorul suveran, din mitologia greacã. Pentru noi, e doar un mit, dar la antici, a fost realitate. O modalitate, de a da sens, unei lumi terifiante. Unii greci, credeau cã Zeus, a fost singurul Dumnezeu adevãrat, cu secole, înaintea lui Hristos. Si cele mai rele catastrofe naturale, au fost semnele mâniei sale. Acesta este mitul lui Zeus, cum a fost spus initial, Si adevãrul surprinzãtor din spatele ei.

      

Demonii Există cu adevărat. CAZ REAL INCREDIBIL !

VIZIONARE PLACUTA!!

Sexul si capcanele sale

vizionare placuta!

ROMANIA LEGANUL CIVILIZATIEI ONLINE

DDD

PARTEA2

Efectul violenţei pe ecrane

Efectele negative ale televizorului asupra copilului sunt multiple si ingrijoreaza din ce in ce mai mult specialistii, care observa un regres intelectual, educativ si social la micutii care petrec ore in sir in fata micului ecran. Intr-o epoca in care multi parinti folosesc televizorul pe post de bona pentru copil sau ca metoda de a-l calma din plans, cei mai multi dintre ei se vad pusi in fata unor consecinte nedorite in cresterea si dezvoltarea copilului: obezitate, boli de inima, randament scolar scazut, comportamente agresive etc.!

Predispune la sedentarism si obezitate

Copilul care petrece mult timp in fata televizorului are tendinte de ingrasare si este predispus la obezitate. Sedentarismul, adica lipsa de activitate fizica, creeaza un dezechilibru intre aportul caloric introdus zilnic in organism prin intermediul alimentatiei si caloriile arse de-a lungul zilei, afectand greutatea si sanatatea acestuia. Ingrasarea si obezitatea predispun copilul la alte riscuri medicale extrem de grave – diabet, hipertensiune, probleme de inima etc.

Afecteaza dezvoltarea intelectuala si emotionala

Cu alte cuvinte, specialistii sunt de parere ca privitul la tv atrofiaza creierul si emotiile copiilor. Vizionarea emisiunilor, desenelor sau filmelor nu stimuleaza in niciun fel functiile creierului si nu ajuta copilul sa se dezvolte intelectual in primii ani de viata.

Dimpotriva, se pare ca daca cel mic sta foarte multe ore in fata televizorului este predispus la:

probleme de atentie si concentrare;

probleme de memorie;

anxietate;

temeri si frici;

nedezvoltarea gandirii logice.

Predispune copilul la comportamente agresive si de risc

Expunerea copilului la emisiuni, filme si documentare nerecomandate varstei lui creste riscul adoptarii unor comportamente negative sau de risc – fumat, consum de alcool, droguri, violenta etc. Specialistii au constatat ca prichindeii care petrec prea mult timp in fata micului ecran au tendinta de a fi mai agresivi si de a duce un stil de viata nesanatos, inspirat din programele pe care le vizioneaza.

Afecteaza dezvoltarea sociala a copilului

Privitul la televizor “salbaticeste” copilul. Aceasta este concluzia multor cercetatori care au constatat ca prichindeii care se uita la televizor au abilitati sociale scazute si se descurca cu greutate in colectivitati.

Lipsa interactiunii pe care televizorul o promoveaza in dezvoltarea copilului il face sa devina un inadaptat social. Statul indelung in fata micului ecran il impiedica sa mai poarte conversatii cu ceilalti, sa se joace si sa se intalneasca cu alti copii, activitati esentiale pentru dezvoltarea sociala a celui mic.

Scade performantele scolare ale copilului

Copilul care petrece ore in sir in fata micului ecran este predispus la note proaste si probleme de invatare. Problemele de atentie si concentrare cauzate de expunerea la televizor sunt cele care afecteaza randamentul scolar al copilului. In plus, daca este lasat sa petreaca un numar nelimitat de ore in fata micului ecran, copilul isi pierde interesul pentru carti, citit si neglijeaza scoala, iar educatia lui are de suferit.

Promoveaza un stil de viata nesanatos

Atunci cand se uita la televizor, copilul este expus, inevitabil si la reclamele din timpul pauzelor filmelor sau desenelor animate pe care le urmareste. Cele mai multe spoturi publicitare influenteaza negativ gandirea si alegerile pe care cel mic le face zilnic. Sunt vulnerabili si usor influentabili, iar reclamele la bauturi carbogazoase, dispozitive electronice de ultima generatie, fast-food-uri sau alimente nesanatoase ar putea determina formarea unor obiceiuri nocive de viata.

Specialistii sfatuiesc parintii sa expuna cat mai putin copiii la televizor si sa le trezeasca interesul pentru activitati care presupun miscare fizica, interactiune sociala si dezvoltare intelectuala. Impune reguli si un program stabil in ceea ce priveste expunerea zilnica a copilului la tv si supravegheaza-i cu atentie programele pe care le urmareste frecvent.

LUNETISTII-MISIUNE MORTALA

Religia idioata (2008)

Un film documentar ieșit din comun, care încearcă să explice principalele dogme și idioțenii ale celor trei religii monoteiste principale: creștinismul, iudaismul și islamul.
Bill Maher îi intervievează pe unii dintre cei mai ciudați credincioși din toate religiile.
Musulmani, evrei și creștini de multe feluri se perindă prin fața ochilor săi neîncrezători.
Maher vizitează un muzeu creaționist din Kentucky, care arată că dinozaurii și oamenii au conviețuit în aceeași perioadă, acum 5000 de ani.
Vorbește cu camionagiii de la Capela Camionagiilor (pe care este afișat semnul “Isus te iubește”).

PARTEA 1 

PARTEA 2 

Lumea şerpilor

Sarpele! De departe, cel mai temut si demonizat animal. Timp de milioane de ani, grupa serpilor s-a tarat lubric, sasaind incolo si incoace, inspaimantadu-i pe cei slabi de inger laolata cu ignorantii care cred si astazi ca toti serpii sunt veninosi, deci trebuie omorati, iar daca, Doamne Fereste! te musca vreun un sarpe, urmeaza implicit vizita Doamnei cu Coasa. Pentru linistea si siguranta tuturor, va anunt ca viperele, singurii serpi veninosi din Romania, nu se compara nici in gluma cu cei mai duri serpi ai lumii. Respectivii sunt reptile atat de periculoase incat pentru veninul unor astfel de specii nu s-a descoperit inca antidot

Pe cei mai veninosi dintre veninosi vi-i prezint in topul de mai jos. VIZIONARE CU FOLOS SI DOCUMETARUL

10. Vipera Mortii (Acanthopis antarcticus)

In ciuda denumirii sale stiintifice, vipera mortii nu are nicio legatura cu Antarctica. In schimb, reputatia sa se ridica pe deplin la inaltimea numelui sau comun: cu adevarat sarpele din poseta Doamnei cu Coasa.
Este un sarpe scurt, gros si indesat precum un carnat otravitor. Creste pana la 1,7 m lungime, pe solzi are un model cenusiu maroniu-negricios, iar laturile corpului ii sunt delimitate de cate o banda deschisa la culoare. Capul este si el gros si scurt, de forma triunghiulara. Este mai lat chiar decat gatul, ingustandu-se spre bot; coada este surpinzator de subtire si ascutita.

Vipera mortii traieste in zonele aride din Australia, unde pandeste mici vertebrate, broaste si soparle. Evident, odata muscata, victima mai merge 2-3 pasi, dupa care se prabuseste rapusa fulgerator de cocktailul veninos injectat in trup. Acanthopis antarcticus este un pradator viclean care se ascunde printre fruze, asteptand ca prada sa se apropie de ea. Vaneaza de obicei noaptea. Dupa sezonul de imperechere, viitoarea vipera-mama se retrage intr-o vizuina, unde naste circa 20 de pui vii echipati deja cu un venin la fel de toxic ca al parintilor.
O doza de doar 10 mg de venin din glandele viperei mortii este suficienta pentru a ucide un om, iar reptila injecteaza de regula 180 mg de saliva mortala intr-o singura muscatura! Veninul ei contine neurotoxine care duc la paralizia aparatului respirator in mai putin de 6 ore de la data muscaturii.

9. Sarpele Boomslang (Dispholidus typus)
In privinta acestui sarpe, natura a aratat pur si simplu ca este sexista. In timp ce Dl. Boomslang se lafaie intr-o haina de solzi de culoare verde orbitor punctata ici colo de pete armonioase negre, D-na Boomslang are o haina modesta, cenusiu-maronie, in tonuri posace. In schimb, intreaga familie Boomslang poseda un venin extrem de periculos.
Pe langa acest aspect, serpii Boomslang au o dexteritate incredibila in copaci si arbusti, locul lor favorit de vanatoare. Au o coada prehensila (care are capacitatea de a apuca) cu ajutorul careia pot sta agatati de o creanga pana cand identifica nefericita prada. Partea anterioara a corpului este lasata sa atarne precum o creanga de copac care deseori induce in eroare pasarile, reptilele si rozatoarele.

Traiesc in padurile africane, sus, in coronamentul copacilor, la adapost de dusmani. Primavara, Dl si D-na Boomslang se imperecheaza, apoi fructul amorului serpesc se concretizeaza in 10-14 oua depuse intr-o scorbura de copac. Peste 2-3 luni, micii Boomslang eclozeaza pregatiti pentru o lume arboricola.
Sarpele Boomslang are coltii cu venin atasati spre cerul gurii. Este un sarpe cu comportament timid, dar care v-a pedesi orice incercare de a-l lua in mana, calca pe el sau ameninta in orice fel. Veninul sau este foarte toxic, o doza de doar 0,0002 mg este suficienta pentru uciderea pasarilor si rozatoarelor cu care se hraneste. Daca o persoana este muscata de un Boomslang, are ceva sanse sa scape, deoarece coltii sarpelui, situati in cerul gurii, nu apuca sa descarce o doza mortala. Oricum, veninul este alergic pentru majoritatea oamenilor, asa ca nu este nevoie de o doza mare pentru a parasi acesta lume…

8. Sarpele Coral (Micrurus fulvius)
America de Nord este patria viperelor crotali, serpi mari, cu colti imensi, agresivi si veninosi. Cu toate acestea, nicio specie de crotal nu are un venin la fel de puternic precum cel al sarpelui coral, cel mai periculos animal care traieste pe continentul Nord American.
Pentru multi herpetologi, sarpele coral este specia cu cel mai frumos colorit dintre toti serpii lumii. Solzii sai sunt pictati alternativ cu rosu, galben si negru, dupa cum aminteste si un cantec-avertisment al copiilor amerindieni « Rosu, galben, negru este moartea, prietene ».

Sarpele coral atinge o lungime de circa 1,5 msi traieste la umbra frunzelor din padurile umede. Este o reptila cu un mod de viata preponderent terestru si semiterestru ducand o existenta nocturna, insa fiind deseori activ si in zori sau seara. Din cele 5-7 oua depuse de femela, peste 60 de zile apar puii cu un colorit la fel de strident precum cel al adultilor.
Este un mare canibal, in afara de soparle, pasari mici si broaste, sarpele coral atacandu-si deseori proprii semeni. Veninul sau neurotoxic este deosebit de puternic, dar spre norocul oamenilor, acesti serpi injecteaza rareori cantitati care sa provoace moartea unui om. Muscatura este nendureroasa, locul inflamandu-se usor. Simptomele includ greata, ameteli, voma, salivatie abundenta si dificultati in respiratie. Cateodata apare si paralizia. Brrrr…

7. Vipera cu solzi aspri (Echis carinatus)
Ocupanta locului sapte este o vipera mica de desert cu o reputatie atat de teribila incat beduinii o considera animalul de casa al Satanei. Solzi ei sunt ascutiti, din acest motiv, cand vipera se taraste, se aude un zgomot sinistru, specific si inconfundabil. Are un bot scurt si niste falci umflate de imensele-i glande veninoase. In schimb, are un colorit placut cu un model roboidal de-a lungul corpului.
De obicei, este activa ziua, dar in zonele desertice iese la vanatoare doar noaptea. Este neinfricata si extrem de agresiva, atacand la cea mai mica provocare din partea omului sau a dusmanilor sai naturali. Isi desfasoara existenta de temut in zonele cu soluri nisipoase si stancoase din Africa, India si Orientul Mijlociu.

In luna februarie, viperele cu solzi aspri intra in frenezia imperecherii, rezultatele aparand sub forma a 12-15 pui la fel de rai precum parintii. Odata iesita la vanatoare, acesta vipera de desert nu cruta nimic - soareci, sobolani, centipede, soparle, chiar si scorpionii intra pe lista sa de bucate. Ghinionul sau este reprezentat de talie: fiind un sarpe relativ mic, cade deseori victima serpilor mai mari precum kraitul si boa de nisip.
In privinta oamenilor, lucrurile stau in defavoarea speciei noastre. Veninul viperei cu solzi aspri este un adevarat acid lichid. O singura muscatura provoaca distrugerea globulelor rosii din sange, lichefierea peretilor arteriali si scaderea brusca a presiunii sangelui. Moartea survine in urma hemoragiei interne coroborata cu atacul de cord. Doamna cu coasa vine in maxim 24 ore de la data muscaturii. Parol!

6. Sarpele de mare cu cioc (Enhydrina schistosa)
Aici avem de-a face cu un sarpe care de milenii a ales sa traiasca in apele marilor si oceanelor, hranindu-se preponderant cu peste. Spre deosebire de rudele sale mitice, care atingeau 20-30 metri lungime, sarpele de mare cu cioc masoara o lungime maxima de doar 1,2 m, dar ucide cateva mii de oameni anual. De care va este mai frica?
Infatisarea sa deosebit de placuta este in antiteza totala cu reputatia-i sumbra. Are un corp comprimat lateral pentru a inota mai bine, culoarea sa are diverse nuante de galben, verde si gri, dungate cu negru. Spre deosebire de serpii terestri, are ochii asezati in crestetul capului, orientati inainte, nu inspre lateral.

Toate ca toate, dar hai sa vedem care este caracterul acestui sarpe adaptat la zonele litorale. Aici avem surpriza sa descoperim o reptila extrem de agresiva pe care evolutia intr-un mediu cu mare, soare si caldura nu a imblanzit-o deloc. Cercetatorii ne spun ca este printre cei mai agresivi serpi din lume. Are o pereche de colti la fel de lungi precum cei de sarpe tigru, capabili sa perforeze fara probleme orice tip de costum de scafandru. De altfel, cu inzestrarea sa naturala fatala, sarpele de mare este responsabil de multe cazuri tragice in care a atacat fatal, neprovocat scafandri sau simpli inotatori. La fisa sa de prezentare mai trebuie amintit ca 90% dintre oamenii muscati de el nu au mai prins ziua urmatoare…
Il intalnim in apele calde ale Oceanului Indian, din Golful Persic pana pe coastele Australiei. Naste 4-11 pui vii dupa o gestatie de 3-4 luni. Veninul sau are un pronuntat efect neurotoxic.

5. Sarpele tigru (Notechis scutulatus)
Iata un sarpe mai gros si mai solid decat insasi teribila vipera a mortii! Sarpele tigru din sudul Australiei poate atinge 2 metri in lungime, o dimensiune considerabila pentru un sarpe veninos. Are o infatisare placuta, dublata insa de o reputatie ingrozitoare. Cu toate acestea, este un sarpe relativ timid.

Istoria trista a coabitarii sale cu oamenii este cauzata exclusiv de cei din urma. In toate cazurile de atac ale sarpelui tigru oamenii au campat cu corturile in zonele nepotivite, l-au calcat din gresala, copii l-au provocat cu bete sau pietre, iar betivii sau grupurile de tineri teribilisti au vrut sa-si arate curajul prinzandu-l cu mainile goale. Evident ca si-au aratat curajul pentru ultima oara. Datorita secarii mlastinilor si dezvoltarii agriculturii, serpii tigrii isi vad habitatul distrus si ajung sa intre in contact tot mai des cu oamenii.
La ora mesei, Notechis scutulatus se comporta ca un oportunist care nu refuza o broasca, soparla, pui de pasari sau soareci. Este precum un razboinic care refuza sa se predea, in ciuda inaintarii agresive a omului in habitatul sau, sarpele tigru nu isi imputineaza populatiile. Din aceasta cauza, este cel mai intalnit sarpe veninos din Australia. Apropo de venin, sarpele tigru musca des oamenii, iar veninul sau are un puternic efect neurotoxin care ataca in cateva secunde sistemul nervos. Pazea!

4. Taipanul (Oxyuranus scutellatus)
Nu va ganditi la personajul din cartile lui James Clavel. Domnul cu solzi aici de fata, pe numele sau corect Taipanul de Coasta, este un individ mult mai periculos decat cel din paginile romanelor de aventuri. Domeniul unde imparateste este tot Australia, tara unde intalnim cei mai veninosi serpi din lume. Aici, il intalnim din nordul statului Queensland pana la fluviul Murray.

In general, are o culoare placuta in nuante de verde deschis pana la maroniu inchis, unele exemplare fiind complet negre. Este un sarpe solid, masculii atingand o lungime de pana la 3 metri. Actioneza ziua, la lumina soarelui, neavand multi dusmani naturali. In salbaticie, prefera sa vaneze mamifere marsupiale, sobolani sau iepuri. Cercetatorii cred ca acesta este motivul principal pentru care taipanul a dezvoltat un venin atat de puternic, mamiferele aparandu-se mai violent decat pasarile sau reptilele.
Femela de taipan depune pana la 20 de oua din care, peste circa 65 de zile, vor ecloza niste copii miniaturale si mortale ale parintilor. Veninul de taipan este extraordinar de puternic, avand un efect neurotoxic atat de puternic incat paralizeaza intregul sistem nervos al omului muscat. Simptomele de dinaintea mortii includ voma, paralizia flacida si intr-un final paralizia respiratorie care incheie orice socoteala cu lumea celor vii.

3. Kraitul malaez
Iata ca am ajuns si la micul sarpe veninos de care se temeau pana si cobrele, sarpe portretizat atat de bine de maestrul Kipling in Cartile Junglei. Ati ghicit! Este vorba de krait.
Este un sarpe foarte frumos, colorat alternativ in galben si negru. Dar nu va lasati pacaliti, sub acesta infatisare candida, in ciuda taliei mai mult decat modeste (atinge doar 1 metru), se ascunde un ucigas care face mai multe victime umane decat toti tigrii, leoparzii si elefantii din Asia, lasand cu mult in urma serpi mai celebri precum cobrele sau pitonii.

Kraitul este cu siguranta cel mai agresiv sarpe veninos din lume. Spre deosebire de alti serpi care musca o singura data dupa care dispar, micul krait musca de mai multe ori, pentru a fi sigur, si intotdeauna fara a-si avertiza victimele prin sasait sau alte posturi de amenintare. Muscatura este nedureroasa, oamenii neobservand de cele mai multe ori ca au fost muscati. Cele mai multe victime sunt din mediul rural, deoarece kraitul cauta adapostul oferit de asezarile umane din apropierea junglelor. Din acesta cauza, multe decese nu ajung sa fie raportate corespunzator autoritatilor, situatie care duce in cele din urma la cresterea numarului de morti.
Prazile sale favorite constau in alte specii de serpi. In prezent, nu se cunosc date despre inmultirea kraitilor in salbaticie. Este inarmat cu un venin neurotoxic a carui compozitie chimica este asemanatoare celui de cobra, doar ca veninul kraitului este mult mai puternic. Paralizia, urmata de moarte, survine intr-un interval de timp care variaza de la cateva minute la 2-3 ore, depinde de cantitatea de venin injectata.
Pana in prezent, nu exista un vaccin care sa invinga veninul de krait. Chiar si cu tratamente antivenin moderne, circa 50% din totalul muscaturilor se dovedesc fatale.

2. Sarpele Brun (Pseudonaja textilis)
Iata unul dintre cei mai agresivi serpi ai Australiei. Adultii au un colorit brun uniform, in timp ce puii au capetele negre si numeroase pete roscate pe abdomen. Constient parca de puterea mortala a arsenalului ascuns in colti, sarpele brun are un comportament increzator in sine si sfidator la adresa omului sau a altor dusmani.
Poate atinge o lungime de 2 metri. Nu are nicio frica, nicio temere, iesind la vanatoare ziua in amiaza mare sau in noaptea cea mai adanca. Cei mai multi serpi bruni se intalnesc in provincia Victoria, unde detin recordul victimelor umane. La vanatoare dovedeste o preferinta deosebita pentru soparle. Victimele mor in 1-2 secunde dupa ce au fost muscate. Sarpele brun este deosebit de mobil si iute in miscari.

Conform regretatului expert in reptile, Steve Irwin, avem de-a face cu sarpele responsabil de cele mai multe decese umane din intreaga Australie. Chiar si puii sai au un venin indejuns de puternic pentru a ucide un om adult in cateva secunde. Otrava din coltii Pseudonaja textilis contine neurotoxine foarte concentrate, precum si componenti anticoagulanti. Un sarpe brun are suficient venin pentru a ucide zilnic aproximativ 200 de oameni…
Comparativ cu majoritatea serpilor veninosi care fug atunci cand intalnesc un pericol, sarpele brun iese bataios la atac fara a arata nici cel mai mic semn de teama in fata oamenilor.

1. Sarpele vajnic (Oxyuranus microlepidotus)

Acesta si nimeni altul este reptila care detine titlul de cel mai veninos sarpe al lumii. Uitati-va bine la el si daca o sa-l vedeti vreodata in realitate, atunci fie ca intre voi si sarpele vajnic sa se afle peretele protector al terariului.

Este una din cele doua specii de taipan care populeaza Australia. In timpul iernii australe, are culoarea maroniu inchisa, iar vara este masliniu patat. Atinge dimenisuni medii de circa 1,7 metri lungime. Iese la atac dimineata devreme si seara, imediat dupa apusul soarelui. Este cunoscut si sub numele de taipan de vest, datorita raspandirii sale in partea central-vestica a Australiei.


Norocul oamenilor de pe aceste meleaguri este ca sarpele vajnic nu are temperamentul coleric al kraitului, sarpelui brun sau al viperei mortii. Cu toate acestea, nu avem de-a face cu vreun bonom cu solzi. Oxyurans microlepidotus sunt cunoscuti pentru dispozitiile nervoase si pot lovi repetat atunci cand se simt provocati. Sunt reptile ovipare, femela depunand 9-12 oua.

Prazile sale sunt formate exclusiv din mamifere, precum micile rozatoare sau marsupiale australiene. Ucide cu o singura muscatura, apoi se retrage asteptand ca prada sa moara. Totul dureaza cateva secunde, dupa care sarpele vajnic se infrupta cu victima sa. O singura muscatura din partea taipanului suprem contine suficient venin incat sa ucida 100 de oameni sau 250.000 de soareci. Iar sarpele este in stare sa muste de zeci de ori in decursul unei singure zi. Acelasi venin este de 400 de ori mai toxic decat cel al crotalilor si de 50 de ori mai puternic decat al cobrelor. Bine ca traieste doar in Australia!

✍ America's Secret Weapons

Foto: The Telegraph

Departamentul Apararii din Statele Unite a anuntat lansarea unor noi arme secrete de top pentru armata americana. Unele dintre ele uimesc datorita folosirii unor tehnologii moderne avansate, precum :
INAINTE DE VIZIONAREA DOCUMETARULUI NOSTRU ITI PREZENTAM CATEVA ARME SPECIFICE
Transformer TX sau vehiculul subacvatic autonom.
O arma cu laser capabila sa doboare dronele inamice este in curs de realizare pentru armata Statelor Unite, insa nu numai aceasta este singura arma care face parte din planurile militare de viitor, potrivit The Telegraph.

Va prezentam cele mai interesante arme americane care sunt pregatite sa fie lansate in curand.

Vehiculul militar zburator Transformer TX

Transformer TX poate fi condus ca un vehicul militar la sol, iar apoi se poate transforma intr-un fel de elicopter. Acest vehicul ar putea fi operabil din anul 2015.


Arma automata de buzunar

Dezvoltata pentru Serviciul Secret al SUA arma poate fi ascunsa in buzunar si apoi transformata intr-o arma automata perfect functionala.
Lansatorul de grenade multiplu M32

Lansatorul multiplu M32 poate trage 18 grenade pe minut, el fiind foarte usor de incarcat si folosit.

Elicopterul de atac Apache AH-64

Noua tehnologie folosita la construirea noilor elicoptere Apache AH-64 permite pilotilor sa vada tintele si sa se orienteze cu ajutorul inaltei rezolutii, mult mai bine decat in alb-negru, oferindu-le un mare avantaj prin vizualizarea pozitiilor inamice.
Submersibilul autonom
Reliant este un robot care opereaza subacvatic, realizat cu scopul de a proteja vasele Marinei americane de minele inamice. Este capabil sa actioneze autonom, el stabilind recent un record dupa finalizarea unei misiuni pe o distanta de 577 de mile.

VEZI DOCUMENTRUL NOSTRU

✂ STIINTZA STEROIZILOR -national geografic

Un steroid este o grăsime caracterizată printr-un schelet de atomi de carbon cu patru inele unite. Diferiți steroizi variază prin grupările funcționale atașate acestor inele. Sute de steroizi distincți au fost identificați la plante și animale. Rolul cel mai important în sistemele vii este cel de hormoni.

Schelet de steroid. Carbonii 18 şi mai departe pot lipsi.

În fiziologia umană și medicină, cei mai importanți steroizi sunt colesterolul, hormonii steroizi și precursorii și metabolizatorii lor.
Colocvial, termenul de steroid este deseori folosit cu sens mai restrâns, în contexte specifice. De exemplu, steroid este folosit comun în medicină de către non-endocrinologi cu sensul de corticosteroid, aproape întotdeauna glucocorticoid. Într-un context atletic sau culturist, steroid se referă de cele mai multe ori la steroid anabolizant.

Istorii sangeroase-VLAD TEPES

TTT

Luptătorii legiunii străine online subtitrat

Legiunea străină (Légion étrangère în franceză) este o unitate a Armatei Franceze, care a fost întemeiată în 1831 printr-un decret dat de Ludovic-Filip al Franței. A fost creată pentru voluntarii străini, care după Revoluția franceză din iulie 1830 nu mai aveau voie să se înscrie în armata franceză. Sunt conduși de ofițeri francezi, iar astăzi sunt acceptați și cetățeni ai Republicii Franceze, care în prezent formează 24% din numărul total de recruți. În 2009, Legiunea avea în jur de 7.700 de soldați, iar sediul său se află la Aubagne.

FEBRA AURULUI - FILM DOCUMENTAR

Construită la trecerea dintre secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, biserica Mănăstirii Baia de Aramă reflectă trăsăturile stilistice ale perioadei anterioare de înflorire cultural-artistică şi intensitate a actului ctitoricesc din timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654), înscriindu-se într-un curent artistic în care arhitectura Ţării Româneşti evoluează spre noile direcţii şi viziuni ale epocii brâncoveneşti. Influenţele acestei zone de întâlnire istorică şi creativă se extind şi în perioada ce se succedă domniei marelui voievod, când monumentele din Oltenia începutului de secol XVIII păstrează în mare parte caracteristicile stilistice ale secolului anterior, integrându-se astfel organic epocii constructive premergătoare, preluând totodată elemente inovatoare din deschiderea şi varietatea decorativă amprentată de stilul brâncovenesc.
Din cauza incursiunilor turceşti, construcţia începe mai târziu, la 22 mai 1699 şi se termină la 7 mai 1703, când are loc sfinţirea bisericii. Zidirea propriu-zisă durează însă numai un an, deoarece zugravul, un anume Ivan, se iscăleşte în exteriorul tencuit la anul 1700. În jurul acestui an are loc şi decorarea picturală a locaşului de cult, de către renumitul pictor Neagoe şi ieromonahul Partenie din Tismana.
Biserica este zidită din cărămidă şi bucăţi de zgură de la topitoriile minelor de aramă. Zidul de împrejmuire datează probabil din aceeaşi vreme cu biserica, fiind original din piatră de munte legată cu mortar de var nestins, amestecat cu pământ.
 Vânătorii de comori caută aurul lui Brâncoveanu la Mănăstirea Baia de Aramă. Aur mult, la care a râvnit chiar şi Ceausescu. S-au făcut săpături, ar fi fost decoperită harta comorii şi chiar un document semnat în 1703 de Brâncoveanu.
Un preot de la mănăstirea Baia de Aramă a fost filmat cu camera ascunsă povestind cum a descoperit în zidul din altar harta comorii şi chiar testamentul scris de Constantin Brancoveanu în 1703.

"În cutie erau mai multe acte, printre care şi documentele astea, planul comorii respective", a spus preotul Blaj, fiind filmat cu camera ascunsă.
Apoi, la mănăstirea Baia de Aramă încep suspect lucrări de reparaţii. Muncitorii chemaţi de preot- romi din Strehaia. Vestea despre aurul brâncovenilor îngropat sub mănăstire s-a răspândit repede şi mănăstirea a fost luată cu asalt de romi din toată ţara.

Fostul primar al localitătii susţine chiar că obiecte de aur au apucat să fie scoase din altar unde s-a săpat şi imediat apoi s-a turnat un strat gros de ciment peste groapă.

Preotul Blaj a parasit apoi mănăstirea Baia de Arama. Părintele spune însă că altarul fusese deja profanat când a ajuns el la preot la Baia de Aramă.
Este sau nu aurul brâncovenilor ascuns sub mănăstire.

Un bătrân din Baia de Aramă, Nicolae Titerlea în vârstă de 80 de ani a declarat că zona nu ar fi străină de comori. “Comoara există, dar nu unde caută ei aici. Şi aurul lui Brâncoveanu este aici, şi plusul de bani ai lui Tudor Vladimirescu. Când a plecat el, n-a plecat cu banii pe cal la Bucureşti, banii sunt aici. Ştiu din legendele locale spuse de bătrâni. Şi mai e aurul lui Coşut, Coşut când a învins Ungaria a venit la Tarniţa, la prietenul lui, Hergot, a lăsat comorile aici şi a plecat să ceară sprijin sârbesc să ocupe tronul Ungariei. A fost rănit, imobilizat la pat în Serbia şi niciodată nu a mai venit să-şi vadă aurul lăsat aici la Hergot. Am auzit că este detectată aici, sub masa sfântă dar nu este aici”, a spus Nicolae Titerlea.

PREZENTARE MANASTIRE

Aceste legende au făcut ca prin jurul mănăstirii Sfinţii Voievozi să mişune zeci de căutători de comori. Totul a culminat cu un episod de acum câţiva ani, când chiar cu complicitatea unui preot, s-a săpat în biserica mănăstirii, într-o noapte. Acum, cercetătorii de la Muzeul de Istorie din Cluj au obţinut o autorizaţie de la Ministerul Culturii să sape la doi paşi de zidurile bisericii, monument de patrimoniu, pentru un aşa zis diagnostic arheologic. “Este un diagnostic arheologic prin care se vor constata anumite lucruri la faţa locului. Nu pot să vă dau răspunsuri concrete pentru că nici eu nu le cunosc. De asta mă aflu aici. Este un diagnostic arheologic avizat de Ministerul Culturii, aşa cum se întâmplă la multe obiective în ţara asta”, a declarat arheologul Gheorghe Petrov.


Numai că reprezentanţii bisericii spun că cercetătorii au făcut mai mult decât să pună un diagnostic arheologic. Şi au folosit pentru săpături persoane suspectate că în trecut ar mai fi căutat ilegal presupusele comori de sub mănăstire. “Este o autorizaţie emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor. Am fost înştiinţaţi de Direcţia Patrimoniu Cultural a judeţului Mehedinţi, ne-am conformat punerii în aplicare, am venit la ora respectivă şi am constatat că persoana autorizată, un colectiv de cercetare arheologică format din trei specialişti coordonaţi de responsabilul ştiinţific al acestei cercetări, domnul Gheorghe Petrov au întreprins aici săpături cu un buldo-excavator. Am constatat că efectuarea acestor lucrări a fost subcontractată de o altă firmă, de aici din localitate, asupra cărora planează suspiciunea că a mai făcut de-a lungul timpului anumite cercetări pe cont propriu.”, a declarat consilierul economic al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, preotul Mihai Zorilă, care a şi sesizat Poliţia şi a cerut verificări.
De aceeaşi părere este şi arheologul Gabriel Crăciunescu. „Din punctul meu de vedere este mai mult decât o evaluare de teren pentru că s-a trecut peste straturile arheologice şi s-a mers mult mai jos. În momentul acesta suntem deja în altă fază, s-a renunţat deja la ideea aceea a evaluării de teren şi se merge la sondarea stâncii să se caute altceva decât straturile arheologice”, a declarat Gabriel Crăciunescu.
Pe firul acestei poveşti au intrat şi poliţiştii sesizaţi de reprezentanţii Episcopiei din Tr. Severin şi au demarat o anchetă. „Poliţia Oraşului Baia de Aramă va demara o anchetă în acest sens şi vom lua măsurile legale ce se impun cu privire la cele constatate cu ocazia lucrărilor care se efectuează la Mănăstirea Sfinţii Voievozi”, a declarat inspectorul Tibi Octavian de la Poliţia din Baia de Aramă.

Şeful echipei de cercetare a fost invitat la poliţie pentru audieri. Şantierul va fi păzit în această noapte de patru poliţişti, iar mâine dimineaţă vor fi reluate cercetările arheologice.

Tainele Vietii cu Prosperio

Bogdan Prosperio Toma este Maestru in Reiki, Spiritualitate si Medicina Alternativa. Este printre primii 8 initiati in Reiki din Romania, din anul 1993. Are o vasta experienta in domeniul spiritualitatii si medicinei alternative. Pe parcursul anilor a pregatit numerosi practicanti Reiki cu rezultate exceptionale in tara si in strainatate, in special in zona Africii de Sud.

EP 3 CURATENIA

Episodul 3: Curtarea
Pădurile tropicale din Africa sunt pline cu o mare varietate de insecte. Cu atât de multe gângănii în jur, s-ar putea crede că e simplu să îţi găseşti un partener, dar ar fi greşit. Curtarea este adesea complexă, prelungită, fascinantă şi uneori chiar brutală. Acesta este gândacul Goliath, una dintre cele mai mari insecte şi ştiu că este mascul din cauza celor două coarne din vârful capului său utilizate în bătăliile pentru femele. Goliath este printre cele mai puternice insecte din lume.

Francezii ne laudă: România, un surâs venit din est

Cel mai frumos film despre România - Travel

DDDD

Transfagarasan 2011: Top Gear's best road in the world

DOCUMENTAR FACUT DE CEI DE LA TOP GEAR'S PE TRANSFAGARASAN

Discover The Real Romania

FF

EP 4 Reproducerea

Episodul 4: Reproducerea
Toate speciile de animale trebuie să se reproducă, dacă nu o fac, vor dispărea. Artropodele au dezvoltat multe moduri de a o face, de la curtare la împerechere, la depunera ouălelor şi eclozarea larvelor, la îngrijirea puilor nou născuţi. Iar unele insecte rezolvă provocarea reproducerii prin împărţirea vieţii lor în două etape distrincte. Şi toate astea pentru a produce urmaşi şi a se asigura că le oferă cel mai bun start posibil în viaţă.

Povestiri din Epoca de Piatra-EP 1-Hrana Zilnica

Strămoşii noştri ies din ultima Eră Glaciară ca vânători-culegători, cu securi şi cuţite de piatră. În Orientul Mijlociu, o combinaţie unică dintre climat şi vegetaţie le permite să-şi construiască colibe şi să renunţe la existenţa nomadă. Aproape exterminaţi de o secetă de 1.500 de ani, ei se adună în jurul câtorva izvoare permanente, învaţă să însămânţeze recolte şi inventează agricultura. Este o revoluţie a Epocii de Piatră. Dar în Europa, oamenii pot doar să continue să vâneze şi să culeagă, deoarece continentul este acoperit de păduri.

Prezentarea filmului: Explorând perioade esenţiale din istorie care ne spun multe despre cum am ajuns ce suntem astăzi, acest serial, pe baza ultimelor cercetări şi probe, investighează cum s-a desfăşurat evoluţia omului.
Povestiri din Epoca de Piatra Ep.1 de digitalarenatv

Povestiri din Epoca de Piatra-EP2-Visul Urban

De-a lungul fâşiei fertile din Orientul Mijlociu, primii fermieri îmblânzesc capre şi oi. Acum, ei dispun de hrană sigură şi îşi pot dezvolta creativitatea. Inventează olăritul şi ţesutul pentru a face pânză. Împinşi de nevoia de a se organiza, învaţă să construiască scări, uşi şi să-şi supraînalţe casele. Îşi dezvoltă o religie organizată, bazată pe vulturi şi cranii acoperite cu ghips. Când lemnul se termina, oraşele erau abandonate. Călătorii din Orientul Mijlociu au dus animalele domestice şi grânele în Europa. Vânătorii-culegători adaptează agricultura la un climat mai rece, învaţă să folosească pluguri şi străbat continentul, ducând cu ei un nou mod de viaţă. Ei construiesc sate şi extraordinare ansambluri de piatră. Epoca de Piatră a devenit sofisticată.

Prezentarea filmului: Explorând perioade esenţiale din istorie care ne spun multe despre cum am ajuns ce suntem astăzi, acest serial, pe baza ultimelor cercetări şi probe, investighează cum s-a desfăşurat evoluţia omului.
Povestiri din Epoca de Piatra Ep.2 de digitalarenatv

Povestiri din Epoca de Piatra-EP 3-Valurile Schimbari

Agricultura din Orientul Mijlociu conduce la dezvoltarea negoţului în Epoca de Piatră. Oamenii de aici au irigaţii, obiecte de lux precum lămpile de ulei, cuţitele de obsidian şi haine viu-colorate. Primii topitori creează obiecte din cupru şi apoi bronz, care se răspândesc de-a lungul rutelor comerciale. În Europa, fermierii sunt eficienţi, dar societatea pare statică. Oamenii de Beaker aduc cu ei negoţul, alcoolul şi bronzul. Pe măsură ce ultimii vânători-culegători se apucă de agricultură, viaţa agricolă este controlată din ce în ce mai mult de către elite. Se răspândesc armele. Când fierul aduce unelte mai bune şi săbii ieftine, eficiente, Epoca de Piatră a luat sfârşit. Şi începe epoca imperiilor.

Prezentarea filmului: Explorând perioade esenţiale din istorie care ne spun multe despre cum am ajuns ce suntem astăzi, acest serial, pe baza ultimelor cercetări şi probe, investighează cum s-a desfăşurat evoluţia omului.
Povestiri din Epoca de Piatra Ep.3 de digitalarenatv

EPOCA DE PIATRA(3 PARTI) ONLINE SUBTITRAT

EP 5 Familia (2013)

Episodul 5: Familia
Lupta pentru supravieţuire printre artropode este adesea brutală, dar aceasta este cheia succesului lor, cel mai puternic supravieţuieşte producând generaţia următoare. Naşterea progeniturilor nu reprezintă întotdeauna sfârşitul responsabiltăţilor părinţilor. În timp ce marea majoritate a artropodelor îşi lasă puii să se descurce singuri, o mică minoritate îi păzeşte, devin o familie. Iar în pădurile tropicale din Australia trăieşte una din atropodele cele mai surprinzătoare.

EP 2 Pradator

Episodul 2: Pradator
De când au apărut pe Pământ artropodele s-au luptat între ele. Pentru teritoriu, pentru a se înmulţi sau pentru hrană. Pentru a supravieţui, orice fiinţă vie trebuie să mănânce şi în jur de 10% dintre artropode mănâncă alte artropode. Unele dintre cele mai remarcabile strategii de vânătoare din lumea naturală au loc chiar sub nasul nostru. Aceştia sunt gândaci titirez şi trăiesc în toate lacurile din lume. Ei utilizează suprafaţa apei ca un radar pentru a-şi detecta prada.

EP 1 Conflict (2013)

Episodul 1: Conflict
Pădurile tropicale sunt casa a milioane de specii. Aproape 90% din ele sunt artropode. Unii le numesc gângănii şi toate sunt în căutarea hranei. De fapt, mâncare există pretudindeni pentru că aproape jumate dintre gângănii mănâncă plante. Miriapodele au fost printre primele artropode care au ieşit din apă pe uscat. Pot avea până la 750 de picioare, 30 de centimetri lungime şi trăiesc până la 7 ani Iar această structură a corpului este atât de eficientă, încât a rămas neschimbată de sute de milioane de ani. Corpul lor este împărţit în segmente fiecare cu setul său de picioare şi organe interne. Doar inima este conectată la toate alimentând întregul organism cu oxigen.

EP 6 Colonii

Episodul 6: Colonii
Dintre toate adaptările artropodelor, cea mai revoluţionară este abilitatea de a trăi în colonii imense. Acest lucru le-a permis să vâneze în grup, să-şi construiască adăposturi imense, şi să domine împrejurimile. Unele colonii sunt chiar mici. Altele pot conţine un număr egal cu populaţia unui mare oraş. Dacă un număr mare de indivizi vor să lucreze împreună, trebuie să fie capabili să comunice, să transfere informaţii şi comenzi. Şi făcând aceasta, le permite să întreţină ferme, să jefuiască solul pădurii precum o armată invadatoare, şi să construiască fortăreţe imense. Lucrătorii albinelor melifore sunt capabili să-şi transmită mesaje complexe.