A studiat la Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj și apoi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, unde a obținut licența.
La 11 iunie 1973 Sf. Sinod l-a ales episcop-vicar al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu titlul Maramureșanul, iar hirotonirea episcopală a avut loc în data de 9 septembrie 1973.
În contextul refacerii ierarhiei române unite în Maramureș prin consacrarea episcopului Lucian Mureșan la Baia Mare în 27 mai 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis la 9 iunie 1990 numirea lui Iustinian Chira ca locțiitor al arhiepiscopului Teofil Herineanu al Clujului, stabilindu-i reședința la Baia Mare.
În data de 27 septembrie 1990 Sfântul Sinod a reînființat Episcopia Maramureșului și Sătmarului și l-a numit episcop eparhiot pe Iustinian Chira. Alegerea a fost recunoscută de președintele Ion Iliescu prin decretul nr. 53 din data de 7 noiembrie 1990, publicat în Monitorul Oficial al României din 9 noiembrie 1990.[1]
Instalarea sa în funcție a avut loc în data de 11 noiembrie 1990 în Vechea Catedrală Greco-Catolică din Baia Mare.
În noua slujire, a înființat un seminar teologic în Baia Mare. A inițiat foaia eparhială "Graiul Bisericii Noastre".
Activitatea de 37 de ani de slujire a Episcopului Justinian Chira a fost răsplătită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care a decis să i se acorde titlul de arhiepiscop onorific al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, la data de 13 decembrie 2009.[necesită citare]
Publicații[modificare | modificare sursă]
Numeroase articole și predici în:
- „Viața Creștină” și „Renașterea” de la Cluj
- „Telegraful Român”, „Mitropolia Ardealului” și „Îndrumătorul Bisericesc” de la Sibiu
- „ Îndrumătorul Pastoral” de la Alba Iulia
- din 1978 până în 1989 s-a ocupat cu redactarea „Îndrumătorului Bisericesc” de la Cluj.
- o parte din articole au fost strânse în volumul Darurile Bisericii, Cluj-Napoca, 1983, 255 p.
